Kaisen Sengen

Mood:
Music: Plastic Tree - Replay
Internet: Okasan Blog, Aoi's Blog, Number Six
Messenger: - empty -

"It's your fault for not understanding anything
Dreams are worn, love is trite"

Amavut o perioada destul de lunga in care am facut postrui in acest gen insa nu stiu ce am xDD incep din nou.
M-am tot gandit ieri cand citeam acele lucruri la cat de mult semanam,la cat de mult pot semana 2 persoane care nu se cunosc personal si poate nu stiu de existenta celuilalt.
Intr-un fel ma bucur ca cineva e ca si mine si daca ar fi cazul ar intelege cum e sa fi ca mie dar imi pare si rau pentru ca el merita mai mult decat atat.

Ma gandesc cat de greu a fost pentru el la numai 15 ani sa invete sa faca totul pe cont propriu, sa faca totul singur fara sa fie cineva care sa ii ofere sprijin si fara sa fie cineva care sa fie alaturi de el cand a avut poate nevoie de asta.
E greu sa pleci cand esti asa de mic si sa inveti sa te descurci pe cont propriu, sa sti ca doar pe tine te poti baza.
Atat lui cat si mie ne-a fost destul de greu sa comunicam cu parinti nostri si este si normal, ei nu au fost acolo cand am fi avut nevoie de ei si din aceasta cauza nu stim cum sa ne apropiem de ei si sa purtam discutii normale cum fac alti din jurul nostru.

Atat eu cat si el nu am avut prieteni (eu nici acum nu am in realitate, numai prin internet). Avand in vedere ca atat eu cat si el ne-am mutat foarte des de la scoala nu am reusit sa ne facem prieteni care sa ne ajuta sa trecem mai departe peste unele etape din viata noastra si sa ne ajute sa mergem mai departe cand ne-am lovit de ceva.
Atat eu cat si el stim cum e sa fi nevoit sa faci totul de unul singur sa faci tot asa cum crezi tu ca e bine fara sa fie cineva acolo care sa te opreasca daca gresesti.
Stim foarte bine cum e sa nu ai prieteni si sa nu ai pe cine sa te bazezi atunci cand ei nevoie de sprijin. Stim foarte bine cum e sa tariesti fara parinti sau departe de ei si stim cat e de greu sa de apropii de ei acum.

Este minunat sa vezi ca undeva in lume cineva e ca tine.
Acum inteleg de ce tin eu asa de mult la el si inteleg de ce legatura noastra este asa de puternica.
Suntem la fel, am tarit la fel si traim la fel xD

Il admir pentru tot ce a facut si pentru ca a reusit sa treaca peste tot chiar daca nu a fost foarte usor. Il admir mult pentru asta.
este un om demn de tot respectul si toata admiratia pe care ar putea sa o primeasca.
Pentru mine in viata este foarte important si imi este ca un model in tot cea ce fac si in tot cea ce voi face. Nu vreau sa il dezamagesc cu nimic si prin nimic si fac tot ce imi sta in putere pentru a-mi respecta promisiunea.

Cam atat cred ca ar fi xD
Bye~

Decadence

Mood:
Music: Ayabie-Nanairo no Sora no Octave
Internet: Pigg[u], YouTube
Messenger: - empty -

Devine din ce in ce mai ciudat insa nu stiu de ce si oricat m-as gandi nu gasesc o cauza care sa imi dea o astfel de stare.
As putea zice uneori ca e "vina" lui dar nu cred asta, sunt eu obsedata dar nu cred ca (,) chiar asa de tare.

Am inceput sa nu mai dorm deloc noaptea si nu e din cauza ca eu nu vreau sau ca beau cine stie ce inainte sa dorm,a pur si simplu pentru ca nu pot.
Eventual adorm ora visesz ceva oribil (de cele mai multe ori in legatura cu el) iar apoi ma trezesc speriata si imi e firca sa adorm la loc (chiar daca nu mi-ar fi frica nu as putea sa adorm.)
Nu stiu de la ce, eu inainte de toata asta eram o fire foarte linistita chiar daca nu eram cum ar trebui sa fiu. Paream o persoana normala dar de cand este el nimeni nu ma mai recunoaste chiar nimeni nici macar parinti si matusa mea cu care am mai stat, nici macar Ana cu care am crescut de asa multa vreme.

Toti au incercat sa faca ceva dar mai rau au facut, sa ma indeparteze de el nu este o solutie. Eu stiam ca nu trebuie sa faca asta inca de la inceput dar nu m-au ascultat asa ca acum sper ca au invatat ei ce inseamna sa ii ei cumva ceva la care tine foarte mult.
Acel "experiment" nu a fost cel mai bun lucru pentru mine. Oricum simt nevoia sa povestesc asta asa ca daca nu va intereseaza puteti trece peste urmatoarele randuri.

"Deci totul s-a intamplat acum cateva luni pe cand inca eram in vacanta de iarna motiv pentru care matusi mele si mamei in acelasi timp i-a venit ideea geniala de a ma indeparta cat de mult poate de el. Bun au tot incercat ele la inceput cu ceva mai usor insa nu au reusit, vazand ca nici cum nu merge treaba m-au pus sa stau intr-o camera goala numai cu un pat, sa stau acolo ele urmand sa vina sa imi aduca de mancare, in acest mod imi indepartau orice gand si cu timpul sperand ca il voi uita.
Insa acest lucru a fost cea mai mare greseala in prima zi nu am facut nimic in afara de a plange ca o disperata ce sunt, cred ca se auzea asta din mijlocul orasului insa numanui parea sa nu ii pese o.o'' apoi in urmatoarea zi nu am mai putut rezista si cu o chestie ascutita am inceput sa scriu numele lui peste tot, pe perete, pe usa, pe geam peste tot unde se putea face asta, in a 3-a zis nu am mai facut nimic decat sa cand niste versuri de la o meldoie, deveneam din ce in ce mai palida si mai slaba nu doream sa mananc nimic si speram ca cineva sa ma scoata din acel loc cat mai repede cu putinta. In a 4-a zi din nou nu am mai facut nimic, stateam doar asezata pe geam si ma uitam afara cum terece lumea, cum apune si cum rasare soarele scriind pe perete incontinuu numele lui.
Vazand ca asa numai ma distrug au incercat atecva dar nici asa nu a mers pana la urma m-au lasat in pace insa eu m-am ales cu o depresie foarte frumoasa din care nici acum nu am reusit sa ies. "

Sunt trista tot timpul,imi e teama permanent de gandul ca as putea pati acel lucru din nou , imi e teama de gandul ca odata el va pleca si va disparea pentro todeauna. Ma simt vinovata pentru toate lucrurile care se intampla in jurul meu, imi e greu sa ma mai concentrez asupra unui lucrur, imi e greu sa mai mananc si de multe ori ma gandesc ca stau degeaba aici si cu miune si fara mine ar fi la fel, nu ar fi nimeni ca sa imi simta lipsa si care sa planga dupa mine. Sunt nelinistita mai mereu si nici nu pot socializa cu cineva prea bine, ma enervez din orice asa ca nimeni nu mai vorbeste cu mine de teama ca as putea face ceva.Uneori devin foarte agresiva dar imi trece tot la fel de repede.


Nu stiu cum as putea rezolva asta pentru ca a sta departe de el nu este o solutine, nu rezist nici macar 5 minute fara versurile lui, fara melodiile lui, fara pozele cu el si fara ceva legat de el. Sunt o mica, mare obsedata xD.
Ascult formatia asta cum alti mananca sau fac alte lucruri.

Pentru depresia mea medicamentele nu ajuta ,ele imi fac si mai rau si ma fac sa ma simt mai rau cu ele sau fara ele e acelasi lucru, deci prefer sa nu ma distrug in totalitate.
Am fost si la o multime de doctori dar imi zic acelasi lucru, deja m-am saturat si de ei si de toata lumea >>''' vreau doar sa stau cu el, sa il vad mereu langa mine si restul sa ma lase in pace.

Cred ca am terminat aici.
Ne vedem mai tarziu.
Bai~

13STAIRS[-]1

Mood:
Playlist: Ayabie-Canary
Internet: Defective Tragedy
Messenger: - empty -

"So just please don't go"

Hello^^
Am revenit pe blog din nou si ma simt cat de cat mai bine,adica pur si simplu cred ca plimbarea mi-a facut bine chiar daca doream sa fie ceva diferit, ceva cu totul nou.
Inca ma gandesc la el si asta nu imi face bine pentru ca imi amplifica starea de rau si oboseala si nu cred ca voi mai putea sta mult asa.

Nici eu nu mai stiu de unde am atatea lacrimi, cand ma gandesc la el imi vine sa plang, poate de suparare sau poate de fericire nici eu nu stiu insa tot ce stiu este ca in momentul in care vad o poza cu el ma apuc de plans.
Cand ascult melodiile lui este acelasi lucru, stiu ca e pentru mine stiu asta si ma simt foarte bine (de fapt e pentru toti dar nu imi pasa in acelasi timp este si pentru mine)

Ma leaga din ce in ce mai multe lucruri de el si nu vad ce as putea face in legatura cu asta.
Este ceva ciudat nu cred ca pot zice exact ca sa isi imagineze cineva ce e asta,e un sentiment ciudat sau mai bine zis o multime de sentimente ciudate adunate in acelasi loc formand ceva cu totul special care nu poate fi explicat oricat de mult as vrea eu si oricat as incerca.

Simt ca sunt libera sa fac tot ce vreau, ca am scapat si ca acum pot zice ce vreau cand vreau si de ce vreau. Dar parca nu imi place, adica asa mult efort pentru ce? eheee simplu: pentru Nimic.
Niciodata nu am primit ceva in schimb si nici nu am asteptat xD asa sunt eu si asa voi fi mereu orice s-ar intampla nu ma voi schimba pentru ca m-am schimbat destul si nici eu nu mai pot.

Imi pare bine ca o am pe onee-chan care e alaturi de mine orice as face si care are grija sa vorbeasca cu mine si prin asta sa imi mute gandul la altceva chiar daca nu isi da seama o.o'
Thanks onee-chan.

Cam asta e cu postul acesta.
Voi reveni cand voi fi mai bine xDD
Bye

Endless Rain

Ermh....hello
Din nou am cazut in cel mai bad mood ever T.T' pana acum credeam ca ma simt foarte bine insa cand am citit chestia aia din nou mi-am dat seama ca e din ce in ce mai rau si doar fug de realitate.
De fapt visul de aseara a fost doar un inceput sa ma faca sa ma trezesc la realitate si sa imi dau seama ca in orice moment il voi dezamagi mai tare si mai tare pana ce el va disparea si nu vreau asta pentru ca el e viata mea si fara el nu mai am de ce si pentru ce sa exist.
Din nou am inceput cu seria de posturi emo o.o'''''

Citesc mereu ce face el traiesc odata cu el, cresc odata cu el si devin ceva nou odata cu el, pur si simplu ma bucura urma de fericire care i-a mai ramas acel optimism cand e de fata cu toata lumea,ma intristeaza tristetea lui, supararea si dorinta de a fi din nou cum a fost inainte. Ma face sa plang cand vad ca sufera, ma face sa plang cand vad ca nu e asa cum vrea el insa ma face sa rad cand e fericit si se simte cu adevarat bine.
Am ajuns sa ma bucur cand se bucura si el, sa plang cand plange si el, sa cad in depresie cand cade si el sa vreau sa mor atunci cand vrea si el. Am ajuns sa traiesc ca si el, pentru el si din el.

Il iubesc pe zi ce trece mai mult, si as vrea sa stie asta insa nu cred ca va face asta sau cel putin nu acum. Stiu ca multi ma cred nebuna si obsedata pentru ca tin asa de mult la cineva care e departe de mine, la cineva care nu ma cunoste in realitate, de cineva care nu este sigur ca ma va cunoaste, insa mie nu imi pasa, il iubesc si il voi iubi mereu oricum ar fi si orice s-ar intampla.

Cea ce ma face sa ma simt bine este faptul ca stie ca eu exist chiar daca numai virtual insa nu imi pasa ma bucur pentru ca stie asta si chiar daca nu e cine stie ce ma voi bucura mereu si imi voi aminti de acest lucru.
Sper ca macar odata in viata sa fac asa cum am de gand acum si sa ajung acolo aproape de el chiar daca nu il voi cunoaste, gandul ca as fi numai la putina distanta de el ma face sa ma simt bine,gandul ca poate din intamplare il voi vedea ma face sa ma simt foarte bine,si gandul ca poate odata va fi asa cum imi doresc eu sa fie si cum visez de multa vreme ma face sa ma simt minunat.

De ceva vreme cineva m-a intrebat: "Si daca el va pati ceva sau va disparea tu ce ai face?" sincer am stat pe ganduri cateva momente si i-am raspuns:
"Daca el va pati ecva atunci viata mea va fi inutila ,voi face umbra pamantului degeaba, in acel moment toate motivele mele si sperantele de viata s-ar distruge ar deveni nimic, ar cadea in intuneric la fel si amintirea lui, la fel si viata mea va cadea,si tot va cadea la nesafrsit. As prefera sa mor cu el in acel moment de cat sa stiu ca voi ajunge intreaga mea viata o prizoniera a amintiri lui. "


Nu imi pasa ce zic alti pentru ca ei nu stiu cum e sa fi ca mine, sa traiesti ca si mine si sa sti ca singurul lucru bun in viata ta este el. Alti nu stiu cum te simti cand cineva se leaga de acel lucru la care tu ti exagerat de mult, se ia de fiecare parte din tine prin el.
Nu inteleg acest lucru si continua sa vorbeasca asa chiar daca nu isi dau seama ca prin vorbele lor te distrug minut cu minut, secunda cu secunda, particica cu particica.

Cred ca am scris destul pentru ca si asa numai cei care sunt ca mine vor intelege acest sentiment, este ceva foarte ciudat insa eu ma simt oareum mai biune ca am scris asta.
Bye